Intalnirea cu Destinul (editie aniversara) - Dumitru Constantin-Dulcan

Ediție a V-a revizuită și completatăPrefață de Ioan-Aurel PopUn omagiu editorial cu ocazia aniversării a 85 de ani a autorului, sub egida Asociației Civice Pro MarghiaPe copertă: Theodor Aman, "Hora de la Aninoasa", 1890Lectura acestei cărți este o adevărată sărbătoare a minții."Întâlnirea cu Destinul" cuprinde un întreg univers prezent și viitor, deși este un pledoia pentru o lume de demult. Astăzi, ne pregătim pentru automatizare, ne limităm la fragmente mici de cunoaștere și ne izolăm în lumi artificiale și violente. Nu mai credem în valori autentice sau în trecut. Totuși, "în tot ceea ce suntem și gândim, o istorie trecută este mereu vie". Aceasta este convingerea autorului, prezentată printr-o secvență în aceste rânduri – un medic devotat ca Hipocrate și un intelectual de sânge nobil ca Louis Pasteur, așa cum mulți au fost odată și cum sunt tot mai puțini astăzi. Muzele l-au înzestrat cu aproape toate domeniile cunoașterii, făcându-l nu numai un mare cunoscător al oamenilor, dar și al universurilor, un produs atât al științei, cât și al credinței, așa cum au înflorit ele într-un sat minunat din România de altădată. (IOAN-AUREL POP)Toți venim pe lume cu un scop și într-un loc unde suntem necesari.Privind în urmă, sunt acum convins că fiecare dintre noi vine pe lume cu un scop de îndeplinit, cu un sens precis în funcționalitatea Universului. De aceea suntem dotați cu o anumită zestre nativă și ne naștem în locul și condițiile adecvate drumului pe care îl avem de parcurs în viață.Oamenii din satul meu, în mijlocul cărora mi-am început viața, în marea lor majoritate, nu mai sunt. Au plecat odată cu istoria și tradițiile lor spirituale, sperând, în simplitatea înțelepciunii lor, să găsească o lume mai bună. Am simțit, de aceea, nevoia de a lăsa posterității amintirea lor, așa cum au trăit, cu truda lor, cu bucuriile lor, fie și numai pentru meritul de a fi predecesorii celor ce sunt și ai celor ce vor veni.Mă bucur de șansa de a mă fi născut acolo unde sunt începuturile noastre arhaice, singurul loc unde poți simți, prin propria existență, efortul omului de a se ridica din lut, de a aspira spre înălțimi, ajungând la contopirea celor doi poli ai ființării noastre – Cerul și Pământul.În tot ceea ce suntem și în ceea ce gândim este mereu vie o istorie trecută. (DUMITRU CONSTANTIN-DULCAN)