Educatia timpurie-Ecaterina Vrasmas

Copilul descoperă și se dezvoltă prin propriile experiențe și explorarea lumii din jurul său, atât materială cât și socială. Pe măsură ce avansează treptat, își găsește locul în această lume. Relațiile pe care le formează cu adulții, ceilalți copii și mediul înconjurător sunt fundamentale pentru integrarea socială și dezvoltarea potențialului său. În copilăria timpurie, stimularea este esențială pentru dezvoltare. Copilul are nevoie de însoțire continuă din partea adulților pentru a-și dezvolta abilitățile.Întrebarea cheie în educația timpurie este cât de puternică sau slabă, directă sau indirectă ar trebui să fie această însoțire a adultului. Aceasta reprezintă una dintre provocările pe care educația timpurie încearcă să le rezolve în mod adecvat.CUPRINSPARTEA I: FUNDAMENTELE ŞI ARGUMENTELE POLITICILOR ŞI PROGRAMELOR DE EDUCAŢIE TIMPURIECAPITOLUL I: Educaţia timpurie sau programe educative pentru copilăria mică I. 1. Educaţia timpurie ca domeniu multiplu şi nou de studiu şi acţiune 13 I. 2. Educaţia timpurie – forme şi componente 14 I. 3. Educaţia timpurie în cadrul educaţiei pentru toţi şi a educaţiei incluzive 14 I. 4. Definiţia educaţiei timpurii în contextul îngrijirii timpurii pentru dezvoltare 18 I. 5. Educaţia la vârstele mici ca obiectiv al politicilor internaţionale 21 I. 6. Caracteristicile şi nevoile de dezvoltare ale copiilor 27 I. 7. Stimularea ca specific al dezvoltării la vârstele mici 31 I. 8. Tendinţe şi statistici 32CAPITOLUL II: Studii, cercetări şi programe în domeniul vârstelor mici şi preşcolare II. 1. Cercetarea ştiinţifică asupra vârstelor mici ale copilului şi studiile de dezvoltare prenatală (psihologia fetusului) 39 II. 2. Studii privind importanţa copilăriei mici asupra şcolarizării şi a condiţiei sociale 44 II. 3. Relaţiile sociale în copilăria mică 45 II. 4. Studii despre imaginea de sine, respectul de sine şi încrederea în forţele proprii 54 II. 5. Studii de nutriţie şi alimentaţie 57 II. 6. Studii şi orientări privind construcţia şi eficienţa programelor sociale adresate micii copilării şi dezvoltarea teoriei privind educaţia timpurie 58 II. 7. Studii şi politici sociale incluzive privind indicatorii şi reperele copilăriei 68CAPITOLUL III: Repere normative şi principii ale programelor pentru educaţie timpurie III. 1. Educaţia copiilor mici între tendinţe şi valori 77 III. 2. Modele explicative ale dezvoltării: modelul ecologic şi cel al situaţiilor de risc 79 III. 3. Principiile generale pe care se bazează programele de educaţie timpurie 82 III. 4. Relaţia dintre educaţia timpurie şi educaţia preşcolară 89 III. 5. Dimensiunile unui proiect de program bazat pe individualizare şi abordare timpurie a educaţiei 91 III. 6. Principiile metodologice propuse în creşă şi grădiniţă în perspectiva educaţiei timpurii 93 III. 7. Evaluarea programelor de educaţiei timpurie 97 III. 8. Educatoarea şi alţi profesionişti în programul de educaţie timpurie din grădiniţă 99CAPITOLUL IV: Dezvoltarea copilului: dimensiunile proceselor de educaţie timpurie în favoarea dezvoltării IV. 1. Programele creşelor şi grădiniţelor în favoarea dezvoltării copiilor 103 IV. 2. Dezvoltarea copilului mic 104 IV. 3. Principiile dezvoltării copilului 105 IV. 4. Modele teoretice de stadii şi etape de dezvoltare a copilului 107 IV. 5. Dezvoltarea holistică 110 IV. 6. Dezvoltarea embrionului până la naştere 110 IV. 7. Momentul naşterii 111 IV. 8. Dezvoltarea după naştere 111 IV. 9. Dezvoltarea în cursul primilor trei ani 112 IV. 10. De la 3 la 6 ani 113 IV. 11. Situaţii de risc pentru dezvoltarea copilului mic 114 IV. 12. Aspecte ale dezvoltării sociale la copilul mic 115 IV. 13. Interacţiunea cu adultul ca bază a dezvoltării limbajului 119 IV. 14. Alfabetizarea emoţională 121 IV. 15. Experienţa copilului ca experienţă de relaţie 124 IV. 16. Probe şi testecare evaluează dezvoltarea copilului mic 124 IV. 17. Programul Portage 125 IV. 18. Repere de dezvoltare în cadrul educaţiei timpurii în România 130 IV. 19. Adaptarea programului educativ din creşă şi grădiniţă pentru dezvoltarea personalităţii 134 IV. 20. Componentele personalităţii – un model pentru programele educaţionale timpurii 134 IV. 21. Programul de educaţie timpurie – ca program adecvat dezvoltării copilului 136PARTEA A II A: ANALIZA ŞI DEZVOLTAREA PRACTICILOR ÎN EDUCAŢIA TIMPURIECAPITOLUL V: Sprijin educaţional pentru dezvoltare prin cunoaştere şi individualizare V. 1. Cunoaşterea copilului în creşă şi grădiniţă pentrustimularea dezvoltării sale holistice 142 V. 2. Individualizarea ca proces de sprijin a dezvoltării 159 Anexa 1 167CAPITOLUL VI: Perspective de abordare a jocului în educaţia timpurie VI. 1. Importanţa jocului la copilul mic şi preşcolar 177 VI. 2. Dimensiunile jocului 182 VI. 3. Tipurile de joc în evoluţia copilului 182 VI. 4. Rolul părinţilor în joc 185 VI. 5. Primele jocuri sau specificul jocului la copilul mic 186 VI. 6. Jocul în programul de creşă/ grădiniţă 189CAPITOLUL VII: Rolul amenajării spaţiului educaţional în dezvoltarea copilului mic şi preşcolar VII. 1. Rolul mediului fizic în dezvoltarea copilului 198 VII. 2. Mediul fizic din familie 202 VII. 3. Importanţa amenajării spaţiului educativ din creşă/ grădiniţă 204 VII. 4. Ce sunt ariile de stimulare? 207 VII. 5. Organizarea practică a spaţiului educativ prin arii de stimulare 210 VII. 6. Ocazii de joc – ocazii de învăţare şi dezvoltare prin ariile de stimulare 211 VII. 7. Tipuri de arii de stimulare 214 VII. 8. Chestionar pentru evaluarea organizării sălii de grupă 231 VII. 9. Avantajele ariilor de stimulare 232 VII. 10. Rolul educatoarei în amenajarea spaţiului educativ 233 VII. 11. Materialele folosite 237 VII. 12. Sugestii pentru alegerea jucăriilor şi a materialelor didactice 238CAPITOLUL VIII: Imaginea de sine şi stima de sine în educaţia timpurie VIII. 1. Educaţia timpurie şi imaginea de sine 241 VIII. 2. Identitate şi construcţia sinelui la copil 241 VIII. 3. Relaţia dintre dezvoltarea sinelui şi apartenenţă la copilul mic 242 VIII. 4. Relaţia dintre dezvoltarea personală şi încrederea de sine 244 VIII. 5. Imaginea de sine, încrederea în sine şi respectul sau stima de sine 245 VIII. 6. Procesul de construire a imaginii de sine 247 VIII. 7. Imaginea de sine sănătoasă şi imaginea de sine deficitară 249 VIII. 8. Un model al indicatorilor imaginii de sine în primii ani de viaţă 251 VIII. 9. Factorii care influenţează învăţarea sinelui 252 VIII. 10. Premisele respectului de sine 253 VIII. 11. Conceptul de stimă de sine şi analiza sa teoretică 255 VIII. 12. Componentele stimei de sine 258 VIII. 13. Atitudinile parentale şi stima de sine 258 VIII. 14. Activităţile pentru formarea încrederii de sine în creşă şi grădiniţă 259 VIII. 15. Recomandări practice şi cerinţe faţă de educatori 262 VIII. 16. Experienţa de viaţă şi respectul de sine 265CAPITOLUL IX: Răspunsul la cerinţele educaţionale speciale în programul de educaţie timpurie IX. 1. Concepte cheie 270 IX. 2. Diversitate şi diferenţe în dezvoltare 271 IX. 3. Cerinţe educaţionale şi cerinţe educaţionale speciale 272 IX. 4. Atitudinea faţă de copiii cu CES 273 IX. 5. Perspectiva pozitivă asupra copiilor cu CES 274 IX. 6. Situaţiile de risc pentru dezvoltarea copiilor 275 IX. 7. Imaginea de sine la copilul cu dizabilităţi şi/ sau alte CES 276 IX. 8. Acoperirea nevoilor speciale de educaţie la vârstele timpurii 277 IX. 9. Teze fundamentale în tratarea CES la vârstele mici 279 IX. 10. Istoricul intervenţiilor educaţionale asupra copiilor cu CES 279 IX. 11. CES în creşă/ grădiniţă – direcţii de acţiune 282 IX. 12. Recomandări în planificarea activităţilor 284 IX. 13. Semnele de risc la copiii mici, de la 0 la 2 ani 286 IX. 14. Un instrument de evaluare a comportamentelor semnificative ale copiilor în copilăria mică (0-2 ani) 286 IX. 15. Instrumente pentru evaluarea timpurie a CES în grădiniţă 289 IX. 16. Rolul educatoarei în evaluarea şi lucrul cu copiii cu CES 290 IX. 17. Cine sprijină educatoarea în activitatea cu copiii cu CES? 293 IX. 18. Cum folosim progamul de educaţie timpurie în problematica copiilor cu CES 294 IX. 19. Paşii abordării unei educaţii de calitate, incluzive la nivelul creşei/ grădiniţei 295CAPITOLUL X: Parteneriatul educaţional X. 1. Familia ca mediu primar de socializare 299 X. 2. Familia şi educaţia copiilor 300 X. 3. Părintele bun sau competenţa parentală 304 X. 4. Stadiile de dezvoltare ale competenţei parentale 306 X. 5. Stilul educativ în familie 307 X. 6. Parteneriatul educaţional în favoarea dezvoltării copilului 309 X. 7. Parteneriatul educaţional ca relaţie şi ocazie de dezvoltare pentru participanţi 310 X. 8. Parteneriatul educaţional ca atitudine 311 X. 9. Partenerii acţiunilor educative 313 X. 10. Modelul teoretic al parteneriatului 314 X. 11. Parteneriatul dintre părinţi şi educatori pentru a creşte realizările/ performanţele copilului/ elevului 315 X. 12. Împuternicirea 317 X. 13. Implicarea părinţilor 317 X. 14. Argumente şi forme de implicare a părinţilor în educaţia formală 318 X. 15. Modele ale unui parteneriat efectiv şi eficient 324 X. 16. Condiţiile parteneriatului 328 X. 17. Un cadru de măsurare calitativă a parteneriatului în educaţia timpurie 331 X. 18. Concluzii practice pentru parteneriatul în educaţia timpurie 337 X. 19. Când se stabileşte colaborarea 337 X. 20. Informarea părinţilor 338 X. 21. Rezolvarea conflictelor cu părinţii 339 X. 22. Tipuri de activităţi cu părinţii 341 X. 23. Strategii de sprijin pentru familii în luarea deciziilor privitoare la copil 342 X. 24. Centrele de Resurse pentru Părinţi 343 X. 25. Materiale necesare în CRP 344 X. 26. Comunitatea educativă 346 X. 27. Structuri de sprijin pentru copil, familie şi educatori 347 BIBLIOGRAFIA LUCRĂRII 350