Pamant Insangerat - Pavel Corut

…luna plina lumineaza ca ziua. Va trebui sa fim foarte atenti, sa nu fim observati de eventualii pizmasi ascunsi prin imprejurimi. Lasam auto turismul in umbra brazilor si pornim prin spatele vilelor, usor aplecati, sa fim acoperiti de garduri. Eu cu Helmuth Mayer inainte. Balaiul in urma, sa ne acopere. Ne oprim in spatele celei de a patra vile si studiem terenul prin gardul de plasa deasa. Casa e afundata in intuneric deplin. Un caine urla in canisa. Nu ne latra, ci urla cu botul ridicat. Asta imi place cel mai putin. E cainele batranului spai Lew Azzuro si urla a mort. - L-au lichidat, ii soptesc eu lui Mayer. - Poate e numai bolnav, incearca el sa-mi semene un dram de optimism. - Vedem imediat. Hai! Sarim gardul si pornim spre vila. Cainele continua sa urle a jale. Incerc usa din spate si-o gasesc deschisa. Ii fac loc lui Mayer sa ma depaseasca, apoi ii ordon lipoveanului: - Balaiule, nu ne surprinde nimeni! - Fara grija! ma incredinteaza el, montand amortizorul pe pistol. Intru in hol si caut din ochi lanterna lui Mayer.