In ariergarda avangardei. Convorbiri cu Andrei Grigor - Eugen Simion

Cele aproape două sute de pagini adăugate, prin această ediţie, la prima serie a dialogurilor publicate la începutul lui 2004 au fost „vorbite“ şi scrise pe parcursul unui an şi jumătate. Recitite, mi-au dat nedezminţit convingerea că mesajul lor este fundamental. De la temele confesorului, deloc risipitor cu agoniseala intimităţilor sale, dar foarte generos cu sensul lor exemplificator, la temele oamenilor, ale României şi ale lumii de azi, mărturisirile acestea au o forţă spirituală care răzbate dincolo de temperanţa, echilibrul şi farmecul de o simplitate clasică a discursului. Mereu în actualitatea sa şi a umanităţii, Eugen Simion se construieşte ori de câte ori cei doi vectori existenţiali se inter- sectează. Iar asta se întâmplă aproape tot timpul: întâmplări cu dezamăgiri şi elanuri înnoite, cu pierderi şi plenitudini, cu apăsări şi serenităţi dinamice. În toate trebuie să fie un sens, iar un intelectual autentic este dator să-l afle şi să-l transmită celorlalţi prin ceea ce trăieşte, prin ceea ce spune, prin ceea ce face. Nu cu trufie, nici cu suficienţă sau cu aerul extrateritorialităţii spirituale cum intelectualul român a făcut-o adesea în ultimele două decenii — un sens fără sens — ci cu convingerea că e al tuturor şi că e de folos, că poate răni pentru că poate să vindece, că nu trebuie să umilească, ci să dea nădejde şi să construiască. Este ceea ce văd eu în omul Eugen Simion şi ceea ce cred că vor vedea şi cititorii acestor dialoguri din „ariergarda avangardei“. Şi mai cred ceva. Alături de opera critică a lui Eugen Simion se află o alta, la fel de înaltă: exemplul intelectual şi moral pe care îl întruchipează. ANDREI GRIGOR Ianuarie 2012 Eugen Simion (n. 1933), critic şi istoric literar, eseist. Carieră universitară, în paralel cu o intensă activitate de comentator al fenomenului literar românesc şi de editor al operelor lui M. Eminescu, E. Lovinescu, Mircea Eliade, Marin Preda ş. a. Premiul Academiei Române şi de mai multe ori Premiul Uniunii Scriitorilor. În 1991 este primit membru corespon­dent al Academiei Române, membru titular un an mai târziu, vicepreşedinte al înaltului for ştiinţific între 1994 şi 1998, preşedinte între 1998 şi 2006. Ca preşedinte al Fundaţiei Naţionale pentru ªtiinţă şi Artă, coordonează seria „Opere fundamentale“ ale scriitorilor români, iar ca director al Insti­tutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu“ Dicţionarul general al literaturii române. Decorat cu Ordinul Steaua României şi cu Legiunea de Onoare a Franţei. Mem­bru al academiilor din Danemarca, din Franţa şi din Grecia. Volume (selectiv): E. Lovinescu, scepticul mântuit, 1971; Scriitori români de azi (4 vol.), 1974–1989; Timpul trăirii, timpul mărturisirii, 1977; Dimineaţa poeţilor, 1980; Întoarcerea autorului, 1981; Sfidarea retoricii, 1986; Mircea Eliade, un spirit al ampli­tudinii, 1995; Fragmente critice (6 vol.), 1999–2009;Ficţiunea jurnalului (3 vol.), 2001; Genurile biograficului, 2002. Andrei Grigor (pe numele adevărat Nicolae Ioana) a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, în anul 1978. A obţinut doctoratul în ştiinţe filologice în 1995, sub coordonarea ştiinţifică a academicianului Eugen Simion. Este profesor la Facultatea de Litere a Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi, titular al cursului de literatură română postbelică. A publicat un volum de proză în anul 1993 (Cazarma cu ficţiuni) şi şapte volume de critică literară. Este membru al Uniunii Scriitorilor, din anul 2007. A fost redactor la Literatorul (1991-1998), iar din 1990 este în colectivul de redacţie al revisteiCaiete critice. A semnat un număr considerabil de articole în aceste două publicaţii şi în Vatra, Adevărul literar şi artistic, Arc, Interval, Feţele culturii, Avanpost. Coordonează, în cadrul Institutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”, lucrarea „Cronologia vieţii literare româneşti” postbelice, din care au apărut până acum şapte volume (perioada 1944-1957). A obţinut Premiul Academiei Române pentru critică literară în anul 2001.