Carlo Carlini, iluzionism - Mircea Daneliuc

(2000, ed. Cartea Româneasca). În ambele cazuri, pentru această apariţie, autorul a operat intervenţii în textul literar. * O paradoxală construcţie ironică, alcatuită dintr-un material tragic. Realistă, piesa lui nu se termină cu o volatilă sinucidere în doi, ci cu o ruptură de mahala, nu mai puţin patetică în monologul final al femeii părăsite, o exceptională pagină literară. Este nu numai un text literar scris cu aplomb, ci şi scenariul complet al unui spectacol în care poţi găsi din toate câte ceva: amărăciune, lirism, disperare, abjecţie şi frică. Lucru previzibil, de altfel, pentru un regizor care, toată viaţa, şi-a scris singur scenariile. (Mircea Ghiţulescu)