Copii. Dusmani ai poporului - Lacramioara Stoenescu

Am scris aceasta carte, nedorind sa iau cu mine in eternitate amintirile din deportare pe care am vrut sa le afle si cei care nu le-au trait si nu le vor cunoaste, din fericire, decat din carti. In final, am simtit ca m-am purificat, lasand in urma spaimele, angoasele, teama de Securitate si am devenit, din nou, asemenea copilului pur, care a plecat in lume cu sufletul curat, nemaculat de ororile unei lumi nedrepte si neiertatoare. Fara ura si fara spaimele ce m-au insotit o viata intreaga, ma simt libera si capabila sa pot ierta pe toti cei care au trimis pe Golgota deportarii 823 de oameni, batrani si copii, femei si barbati, familii sau jumatati de familii, spre a ispasi o vina inexistenta in fata lui Dumnezeu. Fie ca si Acesta sa-i poata ierta! Lacramioara Stoenescu Mi-ar placea sa stiu ca aceasta carte va ajunge repede pe masa cititorilor de buna credinta, care prea tineri fiind nu au cunoscut direct abjectia regimului comunist sau se indoiesc de amploarea tragediei prin care am trecut. Ea are toate sansele sa convinga intrucat reprezinta povestea mereu emotionanta a copilului care isi pierde copilaria. Este, cu alte cuvinte, o carte scrisa din perspectiva unei fiinte smulse din universul magic al papusilor si imbrancita nemilos in lumea infernului comunist, unde la numai zece ani va fi insemnata cu fierul rosu si va primi stigmatul de „dusman al poporului“. Eugen Negrici