Mana din cer - Povestiri religioase pentru copii

Aceasta carte este una despre copii, pentru copii, dar care ar trebui sa o citesca si parintii. «Ajutati-ma si pe mine sa-mi iau o paine, sunt un copil orfan, care doarme pe strazi. Dumnezeu sa va ajute si sa aiba mila de voi! «Tatal nostru care ne esti in ceruri / Sfinteasca-se numele Tau.. Amin!» Un pui de om asezat in genunchi prin lungile vagoane de metrou sau cutreierand peroanele cu manuta intinsa in speranta ca va primi un banut. L-am vazut de nenumarate ori cu hainele zdrentuite si descult, cersind mila calatorilor. Palid si incercanat, isi petrecea zilele repetand la infinit aceleasi cuvinte: drama lui si rugaciunea "Tatal nostru". Cu toate acestea, avea in ochi un soi de lumina nedefinita. Intr-o zi, asteptand metroul, l-am vazut pe peron trecand de la un calator la altul. Cand s-a apropiat de mine, i-am zambit si i-am dat un pachetel cu mancare. - Bogdaproste. Dumnezeu sa va ajute! a spus. - Cum te cheama? l-am intrebat. - Bogdan, mi-a raspuns scurt. - Si cati ani ai? - Nu stiu, de cand eram mic sunt pe strazi. Am venit o data cu bunicii la Bucuresti si ori m-au pierdut, ori m-au lasat aici ca nu mai aveau ce sa-mi dea de mancare, a inceput sa-mi povesteasca, avand un vocabular uimitor pentru conditia lui de copil orfan. Cand am venit cu bunicii la Bucuresti, stiu ca aveam aproape cinci ani, iar de-atunci nu stiu cati ani au trecut. Lumea zice ca nu am mai mult de 11-12 ani, asa o fi?» (Fragment din «Mana din cer») Lucruri dure dar care inca mai exista in societatea noastra, si nu numai, dar care, unele dintre ele nu ar trebui sa mai fie...